Taxawal: „Putem să facem orice ne taie capul”

Am reușit după concert să stau puțin de vorbă cu membrii trupei și pot spune că ceea ce vezi live confirmă modul lor de a vedea muzica.

Când i-am întrebat cum reușesc să țină toate aceste direcții împreună, răspunsul a venit aproape instant.

Proiectul ăsta e proiectul în care putem să facem ce ne taie capul. Dacă mâine simțim că vrem să facem o piesă cu inspirație din muzica lăutărească, o facem, că avem noi chef, dar cu o direcție care sună ca noi.

Taxawal nu pornește de la o formulă fixă, ci de la încrederea că orice idee poate deveni a lor dacă trece prin filtrul trupei. Libertatea nu înseamnă lipsă de direcție, ci o direcție construită împreună.

Cu toate că setlistul nostru e vast, cu piese complet diferite, cu alte mesaje și altă personalitate pentru fiecare piesă, cumva tot e ceva acolo care te ține legat de ce e în restul setului.

„O piesă ca un topor în cap”

Dintre cele două piese lansate recent, Moe's Tavern și Cycotic (Against Myself), prima mi-a rămas în minte aproape instant. Am ascultat-o de câteva ori în dimineața de dinainte de concert și, dincolo de energia ei, m-au urmărit mai ales versurile:

But I will not slave my time and talent away
/ For some CEO I have never met.

E genul de vers care probabil rezonează cu foarte mulți oameni în ziua de azi. Într-o perioadă în care mulți jonglează între jobul care le plătește chiria și proiectele în care chiar cred, ideea asta vorbește despre o libertate la care mulți aspiră.

I-am întrebat dacă piesa este despre lumea corporate. Răspunsul a fost surprinzător de simplu, venit de la Andu:

Piesa asta e singura pe care n-aș sta prea mult s-o explic. Inspirația a fost old school punk-ul ăla fără nicio perdea. Nu e nimic ascuns. Nu e niciun mesaj ascuns.

Mai târziu a rezumat și mai bine intenția din spatele piesei:

Toată ideea a fost doar o piesă ca un topor în cap.

Deși mesajul este direct, felul în care iau naștere piesele Taxawal este unul colaborativ. Daniel vine, de cele mai multe ori, cu ideea inițială sau cu un concept, iar restul trupei începe să construiască în jurul lui.

La Moe's Tavern am scris primele patru strofe și am zis: «Ok, asta e ideea, restul piesei trebuie să fie despre asta.» După aceea începe să apară povestea și fiecare vine cu contribuția lui.

Piesele de genul ăsta sunt de multe ori bine primite, cele care nu încearcă să ascundă mesajul în metafore și nici să lase loc unor interpretări complicate. Spune exact ce are de spus și merge mai departe.

Texturi, disonanțe și sound design

La prima vedere, energia live Taxawal poate părea haotică. Se întâmplă multe pe scenă, piesele schimbă direcții, instrumentele se întrepătrund, iar sunetul se transformă constant. Și totuși, după câteva minute începi să simți că există ceva care ține tot haosul în ordine.

O parte din asta vine din atenția pe care o acordă fiecărui detaliu sonor. Texturile și disonanțele sunt la fel de importante ca riff-urile sau versurile. În același timp, trupa pare să fie și un spațiu în care fiecare membru își descoperă noi direcții de exprimare.

Tea, de exemplu, spune că este basistă, iar în Taxawal și-a construit treptat propria voce la chitară.

Simt că acum încep să-mi formez o voce proprie și e diferită față de cum cânt la bas. Încerc de multe ori să imit vocea sau alte sunete. Îmi place foarte mult când țipă chitara și disonanțele.

Aceeași curiozitate se regăsește și în felul în care folosesc sintetizatorul. În Cycotic, acesta completează atmosfera prin straturi sonore care se așază peste restul instrumentelor și deschid spațiu pentru alte texturi. Alex ne spune:

La «Cycotic» îl folosesc pentru că are o funcție de sample and hold și face niște sunete random. E acolo mai mult ca textură. Vin apoi cu chitara peste și fac altă textură. E cumva sound design.

Cred că tocmai asta definește cel mai bine identitatea Taxawal. Energia pe care o transmit pe scenă vine la pachet cu o atenție constantă pentru detalii, iar combinația dintre cele două face ca fiecare piesă să rămână recognoscibilă, indiferent în ce direcție aleg să meargă.

Respectul construiește o scenă

Spre finalul discuției, am ajuns și la felul în care Taxawal vede scena underground din România. Fără să stea prea mult pe gânduri, răspunsurile lor s-au întâlnit în aceeași idee. Tea răspunde, în acord și cu ceilalți:

Prima chestie care îmi vine în minte este simțul comunității, care cam lipsește în prezent.

Pentru ei, comunitatea nu înseamnă că toate trupele trebuie să cânte la fel sau să împărtășească aceeași viziune. Din contră. Fiecare proiect își poate urma propriul drum, atât timp cât există respect pentru munca celorlalți și convingerea că fiecare contribuie, în felul lui, la aceeași scenă. Andu adaugă:

Fiecare face pe stilul lui și poate să cânte despre ce vrea. Dar, la finalul zilei, trebuie să existe un grad de seriozitate în ceea ce faci și în felul în care o faci, dacă vrei să susții underground-ul mai departe.

Aceeași idee apare și atunci când vorbesc despre felul în care artiștii ajung să se raporteze unii la alții. Daniel spune:

La un moment dat, când cântam în alt proiect, la fiecare concert auzeam discuții despre cine a făcut ceva, cine sună rău sau cine nu știu ce. Dar ar trebui să ne bucurăm că ajungem să cântăm unii cu alții și unii pentru alții. Până la urmă vrem să facem muzică.

Taxawal nu spune că toate trupele trebuie să placă tuturor. Recunosc că și ei au artiști care nu sunt pe gustul lor. Diferența este în felul în care aleg să privească asta.

La finalul zilei și noi ascultăm ce vrem. Dar e bine că lumea cântă, că vine lumea la concerte și că fiecare își găsește oamenii lui.

Spre final, apare și una dintre cele mai simple formulări ale ideii de respect în underground:

Ce e culmea e că suntem la cel mai mic nivel din țară, dar artiștii mai mari au respect unii pentru alții. Se salută, se îmbrățișează, se bucură de fiecare cântare. De ce comentăm noi? Nici ei nu comentează. N-ar trebui să comentăm nici noi.

Poate că aici se leagă cel mai bine felul în care Taxawal vorbește despre muzica lor și felul în care vorbesc despre scenă. Libertatea de a face ce te taie capul funcționează mai bine atunci când aceeași libertate le este lăsată și celorlalți.

…

Taxawal înseamnă Andu Devesievici (voce, tobe), Daniel Niang (bas, chitară bariton), Tea Bănescu (chitară) și Alex Mateian (chitară, synth, chitară bariton). Actuala formulă este și cea în jurul căreia trupa pregătește un album programat pentru luna octombrie. Până atunci, Moe’s Tavern și Cycotic oferă o imagine destul de clară asupra direcției în care se îndreaptă: punk, texturi sonore și libertatea de a face muzică după propriile reguli.