Q&A cu Costi de la Bazar de muzică: „Cel mai mult îmi plac poveștile din jurul muzicii”

Pentru Costi (Constantin Vasile), cel care a construit Bazar de muzică, lucrurile au crescut organic tocmai din apropierea asta. Magazinul a devenit rapid un loc de întâlnire și o platformă prin care trupele locale își pot face muzica mai vizibilă.

Am vorbit cu el chiar la Bazar de muzică despre comunitate, scena alternativă, social media, relația dintre public și artiști, viitorul suporturilor fizice și alte amintiri.

Cum vezi tu Bazar de Muzică, lăsând la o parte partea de business?

Bună întrebare, pentru că nici eu nu îl văd neapărat ca pe un business încă.

Eu văd Bazar de Muzică în primul rând ca pe un loc în care vin foarte mulți copii și foarte mulți oameni pasionați de muzică. Mă bucură când oamenii vin și descoperă aici muzică pe care nu o știau, când găsesc albume pe care le-au căutat și nu le-au găsit în altă parte. La fel de mult mă bucură când se deschid tot felul de subiecte și discuții în magazin sau când văd că se înfiripă prietenii aici.

Pentru mine, toate lucrurile astea fac parte din ceea ce este azi Bazar de Muzică.

Care crezi că e momentul în care Bazar de Muzică s-a transformat într-o comunitate? Sau a fost așa de la început?

Cred că de la început. A început într-un loc foarte mic, în care pur și simplu ajungeai să vorbești cu oamenii care erau lângă tine și cu cei care veneau în magazin. Cred că a fost o comunitate încă de atunci. Sentimentul ăsta s-a format foarte repede, pot spune chiar din primele zile.

Ai observat anumite obiceiuri ale oamenilor care vin la Bazar de Muzică în ceea ce privește modul în care ascultă sau descoperă muzică? S-a schimbat ceva de când ai deschis prima dată și până în prezent?

Da. Cred că, prin Bazar de Muzică, fanii au ajuns cumva mai aproape de trupele lor preferate, mai ales de trupele locale. Trupele își promovează concertele cu ajutorul nostru, apar pe pagina noastră și, prin lucrurile astea, oamenii se simt mult mai conectați cu ele.

Mi se pare că există o apropiere mai mare între public și artiști atunci când oamenii văd constant ce se întâmplă, ce concerte urmează, ce trupe apar, ce muzică se lansează.

Ce crezi că lipsește sau ce crezi că s-ar putea îmbunătăți în tot ce înseamnă scena alternativă de la noi, poate din punctul de vedere al promovării sau al modului în care sunt ascultate trupele?

Pe mine m-a ajutat foarte mult social media și sunt recunoscător pentru tot ce mi-a oferit. Sunt sigur că social media a avut un rol foarte mare în ceea ce este Bazar de Muzică astăzi.

Și cred că același lucru se aplică și trupelor. Sunt foarte multe trupe bune care poate cred că e cringe să posteze toată ziua pe social media. Dar cred că, în momentul de față, este una dintre cele mai importante soluții pe care le au la dispoziție. Cu cât ești mai activ cu fanii care te urmăresc, cu cât le dai update-uri, cu cât le comunici diverse lucruri, cu atât cred că îți poți crește fanbase-ul.

Știu că unora le place mai puțin să facă asta sau li se pare cringe. Am auzit inclusiv despre trupe mici cărora li se pare cringe să își promoveze concertul la Bazar de Muzică, ceea ce mie mi se pare ciudat. Până la urmă, suntem un record shop independent. E un spațiu care are legătură directă cu muzica și cu scena asta.

Și e ceva ce chiar vreau să spun: toate clipurile de promovare pe care le facem pentru trupe sunt gratuite. Festivalurile le promovăm gratuit. Aproape tot ce ține de muzică și de scena locală încercăm să promovăm în felul ăsta. Sigur, dacă vine vreun festival foarte mare, poate sperăm și noi să apară cândva alt tip de colaborare. Dar, în ceea ce privește trupele și proiectele locale, primesc foarte des mesaje în care oamenii mă întreabă: „Hei, cât ne costă să apărem și noi?” Răspunsul este simplu: nimic.

Și facem asta pentru că este un win-win și, pentru mine, este și un mod de a da ceva înapoi. Până la urmă, ceea ce fac aici are și o componentă culturală foarte puternică.

Dacă tot am atins partea asta de social media și tehnologie, cum crezi că o să arate viitorul suporturilor fizice pentru ascultat muzică în contextul în care AI-ul devine din ce în ce mai prezent?

Vinilul „moare” de când a apărut caseta, de când a apărut CD-ul. Și, cu toate astea, suporturile fizice se reinventează mereu. Aici mă refer la toate, nu doar la vinil. Reapar constant în atenția oamenilor.

În momentul de față, probabil 90% din muzică este pe platformele de streaming și tocmai de aceea cred că lumea își dorește în continuare și o conexiune fizică.

Suntem oameni și ne place să avem lucruri pe care să le ținem în mână. Pot să am 500 de melodii pe un hard sau într-o aplicație, dar este diferit atunci când pun mâna pe un obiect, când văd ce am și când pot să îl arăt și altcuiva: „Uite ce am eu.”

Cred că face parte și din natura umană. Ne place să avem obiecte, să le păstrăm, să construim colecții și să avem o legătură fizică cu lucrurile care ne plac.

Ai fost și ești un susținător foarte mare al trupelor locale. Povestește-mi puțin despre experiența cu Austria, cu vinilul Stray Lights și Bazar de Muzică.

Vinilul Stray Lights are o poveste destul de complicată.

Full disclosure, producția a fost plătită inițial la o fabrică numită Deepgrooves, pe care nu o recomand.

Am plătit integral înainte să fie livrate test press-urile. De obicei se plătește jumătate la început, dar noi am plătit tot. Când au venit test press-urile, calitatea lor avea foarte multe probleme. Am discutat cu fabrica, iar ei au spus că problema ar fi fost masterul pe care îl trimisesem și nu și-au asumat nimic.

Am luat același master și l-am trimis apoi la Austrovinyl.

Doar că, în momentul acela, timpul devenise deja foarte scurt și trebuia să găsim o soluție ca producția să fie gata până la lansare. Cei de la Austrovinyl ne-au spus că totul este în regulă, iar pentru ca vinilurile să ajungă chiar în ziua lansării am decis să merg personal până în Austria să le ridic.

M-a ajutat un prieten, Florin Bondrilă, cu drumul. El a dormit o parte din drum pe scaunul din dreapta și eu mă simțeam responsabil să conduc foarte atent.

Am ajuns în Austria, am luat vinilurile și le-am adus la timp pentru lansare.

Între timp au sosit și discurile din prima producție, cele cu probleme. Încă mă gândesc ce voi face cu ele. Probabil o să le ofer cadou într-un fel sau altul.

Dar, până la urmă, vinilurile bune au fost acolo în ziua lansării, ceea ce pentru mine era cel mai important.

Îți amintești primul vinil pe care l-ai avut?

Da. Sfinx, „Zalmoxe”. L-am găsit la tata în dulap și cred că aveam patru sau cinci ani. Îmi amintesc foarte bine imaginea reprezentativă de pe copertă. Am scos discul și am făcut frisbee cu el afară, cu prietenii de la bloc.

A fost un moment în care ai zis: „Da, frate, vreau să colecționez viniluri toată viața de acum”?

Pasiunea asta a venit târziu. Cred că a apărut cu aproximativ un an înainte să deschid magazinul. Deci, pentru mine, colecționatul de viniluri este de fapt un hobby și o pasiune destul de recentă.

Îmi place muzica, însă cel mai mult îmi place ce se întâmplă în jurul muzicii. Îmi plac poveștile din spate.

Sunt o fire foarte curioasă și îmi place să știu multe lucruri, iar muzica este mediul perfect pentru asta.

Prin muzică ajungi să descoperi povești, oameni, contexte, artiști și tot felul de lucruri care se leagă între ele.

Mulți mă întreabă dacă am studiat muzică sau dacă am făcut muzică. Nu. Sunt pur și simplu „your average guy”. Cred că tocmai curiozitatea asta m-a dus către tot ce fac acum în jurul muzicii.

Dacă ar fi să recomanzi un album românesc, care ar fi acela?

Este un album și un artist care nu au fost recomandați niciodată până acum în clipurile noastre cu recomandări.

Adrian Berinde, „Albaștrii după ploi”.

Recomand tuturor să asculte Adrian Berinde. M-a dat pe spate.