Vladimir Proca: „Nu poți păcăli pe nimeni făcând orice altceva decât ceea ce ești tu cu adevărat”

Am stat de vorbă cu el înainte de concertul Robin and the Backstabbers de la TIFF despre magia care încă apare la fiecare concert, despre videoclipuri cu aer cinematografic și despre albumul nou pe care trupa îl pregătește în sfârșit.

„Concertul trebuie să reînceapă undeva la mijloc”

După sute de concerte, l-am întrebat dacă mai există un moment pe care îl așteaptă cu aceeași nerăbdare.

Primul răspuns a venit în stilul caracteristic:

Când apare tata. Întotdeauna apare tata la un moment dat.

După râsete și câteva secunde de gândire, răspunsul devine mult mai serios. Pentru Vladimir, un concert bun nu este o linie dreaptă.

Există mai multe momente de-a lungul concertului. Dacă totul merge bine, sunt cel puțin trei puncte în care simți că trebuie să înviezi cumva. Dacă nu simți că concertul a reînceput undeva pe la mijlocul concertului, înseamnă că ceva nu s-a întâmplat cum trebuie.

Îl completez spunând că poate e momentul în care nu te mai gândești la ce ai mâncat dimineață și la toate lucrurile din afara scenei.

Exact , ăla e cel mai bun moment.

Ben Stiller, Mircea Badea și videoclipul „E vina mea”

Fiind la TIFF, discuția a ajuns inevitabil și la filme.

Dacă s-ar face o producție despre Robin and the Backstabbers, Vladimir are deja două propuneri pentru rolul principal.

Ben Stiller. M-am tuns ieri și arăt ca Ben Stiller.

Iar dacă festivalul ar avea o competiție dedicată videoclipurilor muzicale, alegerea este la fel de rapidă.

"E vina mea". Cred că e cel mai fain clip pe care l-am făcut. Este simplu, dar are o tensiune incredibilă care se construiește și e doar din machiaj. E un video de make-up. E foarte fain.

Și e interesant că nu alege cel mai spectaculos videoclip al trupei, ci unul construit aproape exclusiv din expresii și detalii. Cumva, alegerea spune destul de multe și despre felul în care Robin and the Backstabbers își construiesc universul.

„Nu mai poți păcăli pe nimeni”

Între timp, scena alternativă s-a schimbat enorm față de perioada în care Robin and the Backstabbers apărea cu primele piese.

Toată lumea știe tot. Nimeni nu mai are surprize, toți copiii ascultă cele mai obscure chestii care au existat vreodată.

Îl întreb dacă nu este, până la urmă, un lucru bun.

Cred că da. Te forțează până la urmă să faci ce trebuia să faci oricum din prima. Să fii cu adevărat tu, pentru că oricum nu poți păcăli pe nimeni făcând orice altceva decât ceea ce ești tu cu adevărat.

Cred că aici a venit cea mai bună idee din toată conversația. Într-o perioadă în care poți descoperi în câteva minute un album obscur din anii ’70, o trupă din Brăila și un artist independent din Japonia, autenticitatea este clar punctul de plecare.

Albumul pe care îl așteaptă toată lumea

La final, nu puteam evita întrebarea pe care fanii Robin and the Backstabbers o pun de ani buni.

Urmează un album nou?

Doamne ajută. În sfârșit, da.

Vladimir râde și admite că nerăbdarea există și în interiorul trupei.

Cred că toți ne întrebăm asta de câțiva ani. Și noi la fel. În sfârșit ne-am adunat sufletul, ca să zic așa. Și urmează să-l adunăm, de fapt.

Îi spun că pare un proces care cere mult timp și foarte multă energie.

E ca și cum ai crește un copil. Nu chiar, dar e aproape ca și cum ai crește un copil.

Nu există încă o dată de lansare și nici alte detalii concrete. Dar mi-a plăcut că răspunsul nu a fost unul prudent sau evaziv. A fost un „În sfârșit, da” spus cu zâmbetul unui om care știe că întrebarea asta îl urmărește de câțiva ani și care pare să creadă, în sfârșit, că răspunsul chiar se va transforma într-un album.

Poze: TIFF (Andreea Popa)