The Kryptonite Sparks: „Music needs to come out, mai ales în vremurile astea”

M-am întâlnit cu ei chiar în studioul în care au lucrat în ultimele luni și am vorbit despre noul material, despre relația lor cu publicul după mai bine de un deceniu de concerte, despre scena alternativă din România și despre partea mai puțin vizibilă a social media-ului unei trupe care, din exterior, pare că „nails it”.

Ce mai faceți?

Înregistrăm, muncim. Acum suntem la capitolul voci pentru albumul care o să iasă în primăvară. În rest, no social life, nothing else. De dimineața până seara la studio.

Hai să vorbim întâi despre „Te trezești”. Ce puteți să ne spuneți despre piesă?

E o piesă foarte personală și foarte intimă. Vorbește despre anxietate, depresie, tristețe și încurajează, cumva, normalizarea vorbitului despre stările astea.

Credem că majoritatea dintre noi trecem, la un moment dat, prin lucrurile astea și nu e o rușine să-i spui unui prieten, familiei sau, dacă starea persistă, poate unui doctor sau unui psihiatru că ai nevoie de ajutor ca să ieși dintr-o tristețe profundă.

La nivel muzical, ce ne place foarte mult este contrastul cu mesajul și cu versurile. Am încercat să creăm o stare de catharsis, de purging. Asta ne atrage foarte mult la piesă. De fiecare dată când o ascultăm simțim că vrem să ne iasă sufletul din corp. E ca o spovedanie din meme-ul cu „screaming internally”.

Credem că tocmai de aici vine acel dulce-acrișor al piesei. Din nevoia de a fi OK și normal să vorbești despre lucrurile astea fără să trebuiască să le overthink-uiești.

Ați gândit contrastul ăsta de la început sau a venit natural?

Piesa a fost scrisă foarte natural. N-am stat să supraanalizăm lucrurile. A fost foarte din prima, foarte viscerală, dată afară într-un mod organic.

După aceea, în pașii următori, când am luat-o la cizelat și șlefuit, am început, într-adevăr, să gândim puțin mai mult lucrurile. Dar nu credem că am overthink-uit-o foarte mult.

La materialele voastre precedente, ca de ex. "ERAI", exista o lume destul de bine conturată. Ce atmosferă va avea albumul nou?

Credem că încă nu am definit atât de bine lucrurile astea încât să putem spune exact în momentul ăsta.

Pentru noi, la fel ca celelalte discuri pe care le-am scos, e un disc care analizează relațiile interpersonale. Doar că de data asta poate o face puțin mai în profunzime și puțin mai matur, pentru că și noi ne-am mai maturizat de atunci.

Pe unele piese abordăm și subiecte mai grele, cum e cazul cu „te trezești” și cum vor fi și altele.

Din ianuarie până în aprilie am stat efectiv patru luni și am scotocit prin voice memos, notes și demo-uri și am colectat de acolo ce ne-a plăcut. Câteva piese au ieșit și din niște mini-jam-uri, din free improv.

Și unele dintre piesele astea o să ajungă deja în turneu, nu?

Da, și suntem destul de excited about this. În turneul „Te trezești” o să punem și niște piese noi pe care nu le-am lansat și pe care probabil o să le scoatem abia anul viitor.

Vrem cumva să le luăm la drum și să le testăm.

Sunteți deja de foarte mulți ani prin scenă.

Scurt, scurt. Eram în liceu. The Kryptonite Sparks s-a format în 2009, dar n-avea nicio legătură cu The Kryptonite Sparks de acum. În 2013 am început să cântăm pe bune.

După atâția ani, ce vă mai place la ideea de turneu și de a cânta live?

Ne cucerește de fiecare dată să vedem publicul cântând cu noi. Să vedem oameni care râd, care plâng, care dansează.

Fanilor le spunem „kriptonauți” și sunt oameni care vin la noi după concert foarte emoționați și ne spun poveștile lor. Cum le-a marcat muzica noastră adolescența sau viața, cum și-au găsit iubita și s-au căsătorit. Lucrurile astea ne marchează profund.

Și mai sunt și momentele foarte simple alături de echipă. Când mergem cu aceiași oameni pe drum ore întregi se creează un fel de interesting soup din care rămân niște amintiri foarte frumoase.

Evident, e și foarte obositor. Statul în dubă, tot procesul prin care trecem în fiecare zi. Mental, poate fi foarte draining.

Cum vi se pare că a evoluat scena locală din România în tot timpul ăsta?

Au apărut mult, mult mai multe trupe, ceea ce e amazing. La cât mai multe posibil.

Cu cât sunt mai multe trupe, cu atât vor fi mai mulți oameni angrenați în zona asta, în special în scena alternativă. Ne bucurăm foarte mult când vedem din ce în ce mai multe proiecte și încurajăm cât mai mulți oameni să facă muzică, chiar dacă nu fac o carieră din asta. Să facă muzică pentru că e mișto și merită.

Ca infrastructură de cântat, în schimb, e tricky în continuare. Post-Covid s-au închis multe dintre locațiile în care se cânta și găsești mai greu un slot în cele care au rămas.

Dar față de perioada în care am început noi există și mult mai multă vizibilitate, poate și datorită social media. Sunt foarte multe proiecte noi, scena de punk e fizzing, se întâmplă lucruri foarte tari acolo. Urmărim cu interes ce se întâmplă și ne bucurăm foarte mult.

Music needs to come out, mai ales în vremurile astea.

Apropo de social media, din exterior sunteți una dintre trupele care par că fac foarte bine partea asta. Cum vă împărțiți între creație și content?

În primul rând, mulțumim. Încercăm.

De doi ani lucrăm cu Uliana Tsukanova de la CRUNCH, The Agency pe social media și ne-a ajutat enorm cu tot ce înseamnă programare, postări și partea asta care a devenit, cumva, indispensabilă.

Am înțeles că e nevoie de ea pentru a ajunge la oameni. Până la urmă, ce ne place cel mai mult este să creăm muzică, să producem, să lucrăm în studio, să închidem geamurile și telefoanele și să lucrăm la muzică.

Dar, la un moment dat, vine și procesul în care trebuie să o prezentăm publicului. Și ca să putem ajunge cu muzica noastră la oameni, need to do this social media thing.

Încercăm să o facem într-un mod care să ne reprezinte. Nu urmărim să facem X, Y, Z trenduri în care nu credem sau cu care nu relaționăm.

Aveți vreun tips & tricks pentru alte trupe?

No idea.

Ce s-a schimbat radical este că, pre-Covid, era în principal o lume a pozelor. Era mult mai ușor. Făceam o poză și o postam imediat. Acum procesul de a face content, cu reels și tot ce se consumă și se distribuie în momentul ăsta, cere mult mai mult.

Ne bucurăm că din exterior pare că ne iese, dar pentru noi este un struggle. Lucrăm foarte mult la partea asta.

Ce putem să spunem ține mai degrabă de felul în care separăm creația de social media.

Studioul este templul nostru. Din ianuarie până în aprilie ne-am închis acolo și nu exista nimic altceva. Nici nu voiam să arătăm nimănui ce se întâmpla. Totul era despre moment și despre inspirație.

Sunt foarte multe reel-uri și tiktok-uri în care vezi, aparent, chiar procesul nașterii unui moment. Dar noi n-am relaționat niciodată cu abordarea asta.

Când ne vine o idee care și așa e atât de fragilă și atât de trecătoare, ultimul lucru pe care vrem să-l facem este să punem telefonul acolo. Inevitably, you get in your head.